Pentru AUTORI ANONIMI

Persoanele care doresc sa publice in acest blog pot trimite materiale pe adresa doru200525@yahoo.com si voi raspunde in cel mai scurt timp posibil.

sâmbătă, 30 noiembrie 2013

Noaptea Sfantului Andrei- de Vasile Alecsandri

 
Buna ziua, poetule sau dragule cititor.
Iata ca nu am uitat de voi si chiar daca nu va prezint in aceasta zi o creeatie proprie, va las sa cititi o opera clasica alaturata unei urari proprii: La multi ani! pentru cei binecuvantati cu numele Andrei sau Andreea.
 
Noaptea Sfântului Andrei
                      

                           Zgomot trist în câmp răsună!
                           Vin strigoii, se adună,
                           Părăsind a lor sicrie.
                           Voi, creştinelor popoare,
                           Faceţi cruci mântuitoare,
                           Căci e noaptea-ngrozitoare,
                           Noaptea Sfântului Andrei!

                           Vântul suflă cu turbare!
                           A picat stejarul mare,
                           Cerul s-a întunecat!
                           Luna saltă-ngălbenită,
                           Printre nouri rătăcită,
                           Ca o luntre părăsită
                           Pe un ocean turbat.

                           Bufnele posomorâte,
                           În a lor cuiburi trezite,
                           Ţipă cu glas amorţit.
                           Lupii urlă împreună,
                           Cu ochi roşi ţintiţi la lună,
                           Câmpul geme, codrul sună,
                           Satan pe deal s-a ivit!

                           Iată-l! iată, Satan vine,
                           Răzbătând prin verzi lumini,
                           Pe-un fulger scânteietor.
                           Umbre, stafii despletite,
                           Cucuveici, iele zburlite
                           Şi Rusaliile pocite
                           Îl urmează ca un nor!

                           Sus, pe turnul fără cruce,
                           Duhul-rău zbierând se duce,
                           Şi tot turnul s-a clintit!
                           Miezul nopţii-n aer trece
                           Şi, lovind arama rece,
                           Ore negre douăsprezece
                           Bate-n clopotul dogit.

                           Strigoimea se-ndeseşte,
                           Horă mare învârteşte
                           Lângă turnul creştinesc.
                           Iar pe lângă alba lună
                           Nouri vineţi se adună,
                           Se-mpletesc într-o cunună
                           Şi împrejuru-i se-nvârtesc.

                           Voi, cu suflete curate,
                           Cu credinţi nestrămutate,
                           Oameni buni, femei, copii!
                           Voi, creştinelor popoare,
                           Faceţi cruci mântuitoare,
                           Căci e noaptea-ngrozitoare,
                           Noaptea Sfântului Andrei!

                           Acum iată, pe mormânturi,
                           Clătinaţi, bătuţi de vânturi,
                           Toţi strigoii s-au lăsat.
                           Aşezaţi într-un rond mare,
                           Adânciţi în întristare,
                           Pe sicriu-şi fiecare
                           Oasele-şi a rezemat.

                           Unul zice: Eu în viaţă
                           Cu o mână îndrăzneaţă
                           Multe drepturi am răpit!
                           Răpit-am pâinea de hrană
                           Unei gingaşe orfană
                           Ce, pierdută şi sărmană,
                           În mizerie-a pierit!

                           Altul zice: Eu în lume
                           Am avut putere, nume,
                           Căci am fost stăpânitor!
                           Dar în oarba-mi lăcomie,
                           Pentru-o seacă avuţie,
                           Am împins în grea urgie
                           Pe sărmanul meu popor!

                           Altul zice: Eu în ţară
                           Fost-am o cumplită fiară,
                           Plină de amar venin!
                           Împotriva ţării mele
                           Făptuit-am multe rele,
                           Şi-am legat-o în lanţuri grele
                           Şi-am vândut-o la străin!

                           Foc şi ură-n veşnicie
                           Pe voi cadă, pe voi fie!
                           Strigă-atunci un glas ceresc.
                           Şi pe loc cad în morminte
                           Păcătoasele-oseminte.
                           Iar pe zidurile sfinte
                           Trece-un foc dumnezeiesc!